socoteala de acasa …
nu se potriveste cu cea de la Rosia.
Am intrat intr-o pestera unde voiam sa merg de ani de zile. Apa era mult prea mare, semisifonul era aproape plin, cascada care se prelinge pe perete acum arunca apa pana in mijlocul salii fara sa iti lase loc sa pui trepiedul undeva. Cat timp au fost Gigi si Posme in recunoastere eu am haladuit catarand in sus pe diaclaza sa ma incalzesc. E destul de aiurea sa cateri cu neoprenul pe tine. Am “asteptat” sa intre si Tzecu pana acolo sa nu fim singurii care am luat tzeapa :) si am decis sa mergem in alta pestera la pozat. Nu avea rost sa ne rupem sa trecem dincolo si dupa aceea sa ne apucam de pozat. Ti se cam taie cheful daca esti ud si obosit.
Am mers in alta pestera si impartiti in doua echipe ne-am apucat de lucru. Fara prea mare chef. E clar ca trebuie sa ne crestem o echipa de sustinere. Un acumulator are aproape 5 kg, nu mai vorbesc de cat se aduna daca e sa le cantaresti pe toate si aparatele si trepiedele si reflectoarele si ciocolata si halvaua…
N-a fost chiar o tura ratata. M-am bucurat mult ca m-am intalnit cu gashca de prieteni fotografi de pestera.
A fost chiar placut iar zacusca si castravetii facuti de Tanti mama lu’ Roxa au fost chiar foarte buni. Multumesc Tzecule!!!
Pestera Dobos
[/caption]
Pestera Dobos
Leave a Reply