nomad-light traveler

era altfel. vedeam portocale de 2-3 ori pe an. luam cate una din casa cand ne pregateam sa mergem la sanius. o tineam in buzunar pana ajungeam in varful pantei unde o desfaceam si o imparteam cu baietii. Imi aduc aminte contrastul cojilor aruncate in zapada. Asa incepeau unele zile de sanius. Se terminau noaptea tarziu cand eram inghetati de tot si ne intorceam acasa tragand saniile dupa noi. Duceam sania in beci, vamuiam carnatii atarnati pe coada de matura legata cu sarma de doua bolturi in tavan si urcam in casa. Odata schimbati in haine uscate mancam si stateam de povesti. Marea atractie era bradul de Craciun si bomboanele de ciocolata de casa atarnate de mine si de Florin. Copii fiind eram ca doua lacuste. Mancam tot. Pregateam canile si borcanul si o strigam pe Doina sa vina sa ne imparta compotul ca “eu nu pot sa fiu impartial”. Iar ea numara ciresele numai sa nu ne auda ca ne certam. Noi numaram samburii scuipati pe farfurie sa ne asiguram ca am avut portii egale. Oricum se iscau discutii asupra cantitatii de suc de langa fructe.
Bomboanele de pom au povestea lor. Doina facea ciocolata de casa, tata avea, nu stiu de unde, hartie alba de matase taiata cu franjuri la capete si staniol colorat. Cand zic staniol colorat ma refer la o gama supervariata de culori si modele. Habar nu am de unde le avea. Nu mai vedeam la nimeni asa bomboane frumoase ca la noi. Nu mai stiu care dintre ei taia ciocolata si o invelea in hartie si staniol dar eu si Flope le legam cu ata de cusut si le atarnam in pom. Si aveam supergrija sa nu stangem prea tare nodul sa nu cumva sa se perforeze staniolul. Cand le luam din pom le desfaceam cu grija si indreptam cu unghia toate cutele staniolului sa-l putem folosi si la anul. Bomboanele de pom le imparteam dinainte. Ni le alegeam dupa modelul staniolului: – eu o vreau pe aia galbena si pe aia albastra cu stelute! – Eu o vreau pe aia rosu inchis si pe aia verde! – eu o vreau pe aia cu dungi si pe aia albastra cu stelute! – Tu ti-ai ales deja una albastra cu stelute, i-ati alta!!! – bine, … atunci pe aia numa verde…

Acum, Flope e in Noua Zeelanda [25 de grade Celsius, canci sanius si brad de Craciun], nu l-am vazut de ani de zile. Am impodobit bradul la Doina si inca mai are globul meu preferat, are si clopotelul aurit, care au supravietuit si de data asta rasturnarii bradului, bomboanele de pom sunt “din cumparat”, zapada nu este nici in Cluj nici la tara, tata nu mai are teancul de staniol colorat dar tine in continuare toate ornamentele de pom intr-un geamantan vechi de 50 de ani. Anul asta i s-a rupt toarta.

Mirela nu face prajituri. Dar a facut ciocolata de casa cu stafide, pe care o taie in bucati mici, triunghiulare, prea mici sa te saturi…

tic tac tic tac

Ma duc sa pun de ceai, sa decojesc o portocala si sa o trezesc.

~ by salcudean on December 26, 2008.