Restaurantul “Budapesta” din Brasov
Ascultand in empetroabaledeur “Parazitii”, ma plimbam prin centrul Brasovului, unde n-am mai fost din ’94, de la concertul James Brown [de la care am autograf]. Dau o tura prin piata, casc ochii in vitrine si ochesc restaurantul Budapesta. Cu o zi inainte povestisem cu o colega despre minunata supa de ceapa servita in paine si despre alte specialitati unguresti, asa ca ma gandesc ca am nimerit locul cel mai potrivit pentru a manca.
Pe hol am surpriza placuta de a-mi clati ochii la o expozitie de fotografie cu tematica culinara. Semn bun. Urc scarile si intru in restaurant, gasesc o masa libera si ma asez. Astept. Analizez mai in detaliu aranjamentul localului. Astept. Clar e prea oriental pentru gustul meu. Astept. Chelnerita pe care am salutat-o la intrare trece a 4-a oara pe langa mine. Astept. Ma ridic si ma duc sa ma spal pe maini. Ma intorc si… Astept. Imi aduc aminte de episodul din Seinfeld, ala cu supa. Chicotesc de unul singur. Apare un picolo. Ii arunc doua cutite fix in ochi, ii cer o bere si iau meniul spunand sec: – multumessssc. Mi-a fost usor sa aleg: supa de ceapa si gulas. Inchid meniul. Baiatul vine cu berea si imi ia comanda. Astept. Termin berea gandindu-ma la un “pinje tava”. Vine supa. E intr-un bol mic de ceramica. Data viitoare o sa intreb inainte sa comand. Mananc – nu e rea. Vine gulasul. Extrem de putin. Jumatate din ce ar trebui sa fie carne e zgarci. E foarte departe de gulasurile mancate pe la manifestarile speologice organizate de CSA iar de cel facut de Tibi in tabara foto din Pestera Vantului e la ani lumina. Termin ce era comestibil si cer nota. Vine. Citesc si intreb: Ce e cu smantana asta pe nota? – A, scuzati, e de la alta masa, scadeti dumneavoastra, scadeti… Scad. Ma caut bine prin buzunare sa nu cumva sa las bacsis si plec. Fac o poza sa imi aduc aminte sa nu mai intru niciodata in restaurantu’ asta.
Ma mai plimb zece minute prin centru pana cand imi incepe stomacul sa fiarba. Iutesc pasul. Stiu ca daca nu gasesc rapid o toaleta e grav. Zaresc o pizzerie, intru, imi las rucsacul si aparatul de fotografiat la prima masa libera si in drum spre buda cer o bere. Simt ca ma voi deshidrata :) Dureaza mai putin de un minut. Strangand din dinti imi aduc aminte de zicala “un client multumit iti mai aduce un client; un client nemultumit iti alunga zece”
- Ma voi ocupa personal de asta!
Uncategorized
Daca “Budapesta” e printre ultimele restaurante de pe Republicii capatul dinspre piata Sfatului, confirm si eu experienta cu o ciorba de nu mai stiu ce care a costat 9 lei. Te las pe tine sa apreciez daca a meritat sau nu …
Cristian Pop said this on February 28th, 2008 at 12:36 pm
Da, despre acel restaurant e vorba!!! Iata ca mai am doar noua de alungat :)
salcudean said this on March 12th, 2008 at 7:12 pm
m-ai dat pe spate cu ultimul paragraf :)))
gashi said this on May 9th, 2008 at 1:41 am
au ramas doar 8 acuma, ce ordinari
catalin said this on July 22nd, 2008 at 11:52 am
8 si cu mine…
catalin said this on September 5th, 2008 at 5:54 pm
-1
Napocensis said this on November 5th, 2008 at 5:44 pm